Vagenta e un exercițiu de a înțelege mai bine rolurile identitare în societatea contemporană, cu provocările, limitările și delimitarile lor.
Ne dorim să documentăm și împărtășim experiențe și informații relevante și actuale despre femeia (și nu numai) din Romania, oricum s-ar numi ea, orice ar face, orice ar gândi sau crede.
Încercăm să întelegem individul întreg, cu particularităţi, obsesii, plăceri si defecte. Puterea exemplului joacă un rol important și ne dorim ca fiecare să reprezinte propriul reper. Fără obsesii, fără repere false, fără orgolii.
Lansăm acest demers de cercetare, documentare și arhivare al unui mecanism social, mai puţin din perspectiva academică a unui teoretician și mai mult din punctul de vedere al unor actanţi pe scena banală, dar intensă, a cotidianului.
Credem că femeia zilelor noastre este un hibrid între un construct social și o readaptare a instinctului.
Pledăm pentru feminitate, nu activism. Credem că a venit momentul evoluţionist în care putem să acceptăm biologicul și să tratăm discriminarea cu graţie și putere.
Pledăm spre întelegerea pluriversului de perspective identitare actuale.
Exercițiile conceptuale pornesc din dorința de a găsi răspunsuri expresie la probleme punctuale. Chestionând sexualitatea, problemele de gen sau constructe sociale, sub forma unui exercițiu artistic, fără pretenții intelectualiste.
Vagenta interoghează, documentează și arhivează jocul participanților săi. Găsirea unui limbaj comun care să comprime acest tip de exerciții adaugă un alt strat demersului.
© Vagenta, 2018
Toate drepturile rezervate
Derivat din cuvântul portughez “feitico”, termenul “fetiș” înseamnă o fascinație obsesivă și implică un artefact creat artistic, un obiect căruia i se dă un înțeles magic, un semn al dragostei. Un simbol erotic.
Toți avem o trăsătură fizică de care suntem mai atrași, cum ar fi zâmbetul sau șoldurile sau genunchii cuiva. Sunt oameni care găsesc pălăriile mai sexy decât ciorapii. Există atâtea variante încântătoare.
Când extragem obiectul dorinței, cu foarfece de cristal, din contextul lui obișnuit, îi oferim ocazia să se transforme. Așadar, întâmpinăm cu entuziasm hibrizii născuți din imaginația colectivă a participanților. Un dezastru biomistic profund subiectiv.
Fetele nu vor doar să se distreze, cum se zice, ci vor să accepți o provocare în cadrul căreia să-ți educi simțurile și să-ți relaxezi energia sexuală.
Pledăm pentru fetișizare, o strategie care subminează productiv tiparul rigid al sexualității acceptate de societate.
Cabinet Portret a fost un exercițiu fotografic în căutarea diferențelor care subliniază unitatea portretului colectiv. Pornim de la ipoteza că androginul zilelor noastre poate transcende problema genului prin forța suprapunerilor de identități.
Cum putem vorbi despre androgin în raport cu societatea contemporană?
La Platon, androginul este exemplarul mitologic complet al rasei umane, a cărui putere vine din unitate și nu din dualitate. Astfel, al treilea sex, ironic non-sexual, pare să fi avut o forță atât de mare încât zeii au hotărât să-l separe.
Fiecare dintre noi implică un raport unic între masculin și feminin în forma de reprezentare particulară a imaginii personale, însă societatea actuală pune presiune spre o delimitare clară a celor două.
Portretul, ca procedeu artistic, explorează cel mai puternic exponent anatomic al personalității, chipul, căutând adesea reprezentarea idealului geometric al frumosului în umanitate, cu accentul pus pe simetrie.
Felul în care se materializează această formă de reprezentare, devine, în fond, o formă a particularității individului, alchimizarea proprie a androginului.
Exercițiul Vagenta pornește de la conceptul ~privirii bărbatului~ (the male gaze) și modul în care aceasta generează reprezentarea femeii în artele vizuale, dar nu numai.
Ce fac fetele în intimitate, atunci când nimeni nu le vede?
Dintr-o perspectivă masculină, răspunsul implică, de cele mai multe ori, un oarecare grad de senzaționalism. Privirea unidirecțională dă naștere stereotipului: mamă, fiică, ingenuă sau vampă, femeia apare mereu reprezentată în raport cu ceva.
Repetate ca o mantră vizuală, gesturile simple topesc filtrul privirii și ne dau voie să le vedem așa cum sunt, gesturi banale, fără încărcătură de gen sau intenție.
Ne-am propus să inițiăm dialoguri sincere şi prietenoase pentru a împărtăși informație despre felul în care ne raportăm cu toatele/toții la intimitate, identitate, iubire si raționalitate.
Abordare performativă Vagenta la lansarea cărții Amandei Palmer "Arta de a cere"/Vellant.
Cum ceri intimitate, deschidere, conexiune?
Am încercat să răspundem la întrebare printr-o intervenție performativă.
Le-am dat oamenilor bucăți de hârtie cu întrebări atât intime, cât și banale și timp să se deschidă către ele.
Întrebările au fost cele din chestionarul nostru de portret colectiv. Dacă vreți să vedeți întrebările șsi câteva din răspunsurile noastre, le găsiți aici.
Schimbând gânduri și trăiri, am primit înapoi mai mult decât foi de hârtie. Am primit intimitate, un spațiu deschis de discuții în care am aflat cum ne raportăm fiecare la aceste chestiuni adânc înrădăcinate în centru nostru propriu.
Chiar și Amandei i-a părut rău că nu a ajuns:
This is SO AWESOME: last week was the *romanian* launch of "the art of asking" in translation, and threw an increidble party complete with living statues, and a mysterious-looking alcohol that i wanna try. THANK YOU to the publisher Vellant Romania, and to the feminist collective The Vagenta Girls, to Ioana (yay TEDxBucharest!) and Cristi, the editor of Decât o Revistă, which is the only publication in Romania promoting narrative journalism.
I feel so honored to be cross-world friends with these amazing people and am so bummed i couldn't be at this launch! I NEED TO GET TO ROMANIA, STAT.
Am primit ce am cerut și mai mult.
Trainer: Oana Maria Zaharia — poetă și muziciană specializată în arta improvizației, antrenoare de exprimare și luptătoare prin vulnerabilitate.
Nu te învăț să cânți, ci te ajut să te simți bine când cânți, să te exprimi cu curaj, să-ți explorezi vocea, să te joci cu sunetele din jurul tău.
Vom face muzică din orice și vom auzi muzica din tot ce mișcă în jur. Învățăm să ne alterăm vocea, s-o trecem prin toate stările, s-o facem să sune vesel, dubios, sinistru, mieunător, bubuitor, cu efecte sau fără. Învățăm să facem ritm și looping și să folosim un kaoss quad pentru modificarea vocii în timp real.
Nu contează dacă ai cântat la duș, ai cântat prin casă, ai cântat în corul școlii sau n-ai cântat deloc. Poate vrei să te exprimi și n-ai curaj sau nu știi cum.
În cele 5 ateliere vom explora ce poți face cu tine, îți dai o șansă să vezi cine ești și ce se ascunde în spatele timidității tale.
7–11 august
la CNBD
Trainer: Paloma Desdemona (Paul Dunca) — activist al corpului queer.
Corpul, acest instrument sublim, este până la urmă tot ceea îți aparține cu adevărat în această existență. Și dacă nu e clar încă, atunci trebuie să știi că mișcarea e fundamentală pentru viața în acest univers. Mai mult decât atât, studii recente arată că dansul este una dintre activitățile responsabile pentru creearea unei noi rețele neuronale.
Propunem un voiaj activ de explorare, activare și empowerement prin mișcare și dans în cadrul mai multor sesiuni care includ elemente de bază din diferite zone ca voguingul, twerkingul, dansul contemporan, baletul si yoga. Poți schimba lumea dansând.
“Tot răul omenirii, toate nenorocirile tragice care umplu cărțile de istorie, toate gafele politice, toate eșecurile marilor lideri au apărut pur și simplu din cauza lipsei de dans.”
14–18 august
la CNBD
Trainer: Andreea Tron — arhitectă deghizată în propovăduitoare de iubire de sine și acceptare a diversității formelor feminine.
Pornind de la conceptul generat în primele întâlniri ale școlii de vară, se vor crea obiecte necesare intervenției culturale. Vom învăța să ne folosim de abilitățile lucrului cu mâinile și vom experimenta cu materiale textile, având, în final, un rezultat concret.
Atelierul promovează o gândire îndreptată spre sustenabilitate și consum conștient, drept urmare ne vom folosi de acest pretext ca să vorbim despre reciclare, materiale sustenabile, upcycling, producția locală și cum putem să fim mai responsabili prin hainele pe care alegem să le purtăm.
Vom învăța lucruri de bază din croitorie, cum să lucrăm cu o mașină de cusut și de surfilat, să retușăm, să reparăm, să schimbăm destinația obiectelor și să înțelegem cum viața unui material nu se termină odată cu viața produsului care i-a dat, inițial, formă.
21–25 august